luni, 29 octombrie 2018

Prea multe fețe triste...prea multă dependență...


     Văd prea multe fețe triste pe stradă, în stațiile de tramvai, la facultate, în parc...cam peste tot... De ce oare? Majoritatea stau pe telefoane, te privesc arogant, merg pe stradă cu nasul pe sus, dacă ai nevoie de ajutor se fac că nu te văd… Oare e atât de greu să fi un om bun? să îl ajuți pe cel de lângă tine atunci când are nevoie? De ce tot timpul trebuie să spunem: „Mă ajutați, vă rog?”, în loc să spunem: „Mulțumesc că v-ați oferit să mă ajutați!”? De ce peste tot pe unde merg, de exemplu, văd cupluri care stau numai și numai pe telefoane? De ce nu socializează unul cu celălalt, dacă tot au ieșit în oraș? De ce este mai important un ecran fără viață decât persoana de lângă tine? Intr-adevăr te mai uiți din când în când la telefon, mai dai un mesaj, mai distribui o postare, mai dai un like, dar să stai întruna cu ochii în telefon? Ieri am văzut o scenă de acest gen. Eram la Pizza Hut, așteptam comanda, iar toată lumea din jurul meu stătea pe telefon. Am rămas uimită…și m-a cuprins o stare neplăcută.. mă uitam în jur și nu vedeam decât oameni care stăteau cu capul în jos, butonând, ridicându-și privirile din când în când. Se pare că aproape toată lumea e dependentă de telefonul mobil, de Facebook, Instagram și altele. De ce nu găsești și alte activități? Spun „și alte activități” pentru că repet: E normal să mai stai și pe telefon, dar cu limită. De ce nu faci sport? un sport care implică mâinile, spre exemplu, astfel încât să nu poți butona telefonul. De ce nu mergi la concerte, filme, spectacole? Gândește-te numai câte țineri de mână ai ratat pentru că mâna ta era ocupată cu telefonul…

Un comentariu:

  1. Din lipsa lecturii, cultura si frica de expunere/deschidere de suferinta majoritatea isi umplu golul si se ascund dupa telefoane.
    E imposibil sa discuti despre ceva sau sa socializezi daca citesti doar walluri de facebook.

    RăspundețiȘtergere