joi, 31 ianuarie 2019

Capcanele autoritarismului și permisivității excesive

 
     
     Există tot felul de teorii despre cum să crești un copil. Părinții pot adopta un stil autoritar, prietenos, distant ori permisiv. Când vine vorba de educație, unii părinți aplică ceea ce au văzut în propriile case atunci când erau ei înșiși copii. Alții preferă să apeleze la sfaturile prietenilor mai experimentați. Unii citesc cărți sau articole despre cum să fi un bun părinte. Cu toate acestea, nimeni nu deține răspunsuri universal valabile. Psihologii și alți specialiști în științe sociale au reușit totuși să traseze câteva stiluri de educație care dau, până la urmă, roade. Însă doar aplicându-le combinat veți avea șanse reale să creșteți copiii ce vor deveni mai târziu adulți responsabili.

     Stilul autoritar - părinții autoritari încearcă să dețină permanent controlul asupra copiilor lor. Acești părinți stabilesc reguli stricte de comportament în încercarea de a menține ordinea și disciplina și nu-și arată prea adesea afecțiunea față de cei mici. De multe ori sunt foarte critici la adresa copiilor atunci când aceștia din urmă nu reușesc să se ridice la standardele impuse. Părinții le spun copiilor ceea ce își doresc de la ei, le cer să fie supuși și de cele mai multe ori nu le oferă celor mici alternative și nu le explică de ce le cer un anumit lucru. În cazul în care copilul pune întrebări, un părinte autoritar ar putea răspune: „Fiindcă așa trebuie!”, „De-așa!”.

     Stilul permisiv - aceștia sunt opusul părinților autoritari. Ei cedează aproape întotdeauna în fața copiilor, iar micuții nu ezită să preia controlul. Părinții permisivi vor instaura foarte puține reguli sau vor renunța total la ele. Oricum, copiii nu-i vor asculta niciodată. Indiferent de comportamentul celor mici, au tendința de a fi calzi și apropiați și de a accepta tot ce vine dinspre năzdrăvani, fie că e o faptă bună sau o trăznaie. Părinții permisivi își îndeamnă copiii să facă singuri alegeri, chiar dacă aceștia nu au uneori capacitatea de a alege ceea ce e bine. De multe ori se simt depășiți de situație sau pur și simplu aleg să nu se implice.

     Stilul democratic - este genul ideal de educație. Acești părinți își ajută copiii să devină responsabili cu privire la faptele lor. Ei vor avea așteptări realiste de la cei mici și le vor explica întotdeauna copiilor de ce le cer una sau alta. Le vor supraveghea îndeaproape comportamentul și vor interveni în momentul derapajelor. Atunci când vor greși, copiii părinților democratici vor fi certați pe un ton blând, afectuos. De exemplu, dacă micuțul a lasat jucăriile în mijlocul camerei, părintele democratic îl va ruga să le strângă pentru că „Cineva s-ar putea împiedica de ele și s-ar putea răni”. Pe măsură ce copiii vor crește, un astfel de părinte va încerca să-și implice copiii în treburile curente din gospodărie și îi va întreba: „Cine dorește să dea cu mopul în bucătărie?”, „Cine vrea să ducă gunoiul?”.

miercuri, 16 ianuarie 2019

Jandarmeria nu scapă cu poezia când apără hoția




Pe 15 ianuarie, ziua poetului Mihai Eminescu, Jandarmeria a publicat un material video care se dorea poetic, cu scopul de a-și drege imaginea după abuzurile din data de 10 august 2018.

Oamenii nu au fost impresionați. Ba chiar ei le-au transmis poezii. Iată unele dintre ele: 



1. Malin Bot Jandarmi, comanda la mine!
Pe burtă! Drepți!
Recitați după mine:
Cobori în beci Cucos lichea, alunecând pe-o sfoară.
Ești un sclav sadea cu mintea foarte goală.


2. Dexter GT Pe'langa pulanu' fara sot, adesea am trecut,
Dedeati cu el sa sculati morti si rau a mai durut.
Aveati si gaze la pachet aveati si trei genade,

Aveati si tablagii cu voi dar si oameni cu grade,
Ce nu aveati si ce n'aveti ...voi poate niciodata,
N'aveti coloana vertebrala sau verticalitate.
Poate sunt oameni printre voi, poate sunt familisti...
Dar cei mai multi din fruntea voastra sunt doar fosti activisti.
Asa ca noi ramanem noi... cei pururea golani,
Noi cei pe care'i bateti goi cu vesnicul pulan.


3. Catalin Gherman Astfel zise lin jandarmul
Pumni asupra-mi clatinand
Şuieram l-a lor gazare
Ş-am ieşit în câmp plangand.

Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot...
Unde eşti, Jandarmerie,
Cu prostia ta cu tot


4. Teodor Cimbru - Ce te legeni, omule,
Fara ploaie, fara vant,
Cu smartphonul pe pamant?

-Daca nu m-as legana,
Tu mai abitir ai da,
Cred ca te-ai incapatana
Capul de mi l-ai crapa!

Bate vantul dintr-o parte,
Cu gaze amestecat
Capul de nu mi l-ai crapat,


Macar sa mor sufocat!


de Jandarm Eminescu

5. Radu Dragomir Gazele curg
Razea lor șiruri despică
Căștile vechi
Casele-n lună ridică
Pocnește-n vânt
Grenada de mână
Piața-i in fum
Pulane murmură-n stână.


6. Florin Prunaru -Române, românuțule,
Ce mai faci, drăguțule?
Că de când eu te-am bătut

6 luni au cam trecut
Și de când m-am depărtat
Movul, de la ochi, s-a luat...


7. Emil Serban De treci codrii ”la Girafă”, de departe vezi sclipind,
Și-auzi mândra glasuire a pulanelor de-argint.
Casca-n soare, casca-n lună, și cu gaze și cu scut,


Au vrut să se facă medici, dar ”atâta s-a putut”.


8. Dorian Florescu De la Nistru pân'la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Cã nu mai poate strãbate

De-atâta pulane-n spate;

Din Hotin si pân'la Mare
Vin Jandarmii de-a cãlare
De la Mare la Hotin
Gazează făr-de suspin
Le curg balele și mucii
Si rușinea nu-i înneacã
Sãracã tarã, saracã!

9. Mihai Raducanu Când am cască şi pulan
Nu se vede că-s cioban
Nu se vede că nu ştiu

Nici să număr, nici să scriu.

10. Flav Ionut Frunză verde de mărar
2-3 pulane-ți car
Și dacă mă enervez

Cu gaz te asfixiez
Avem gaz de care vrei
De bărbați și de femei
De vă țineți de prostii
Dăm cu gaze și-n copii
Pumnii mei minte nu are
Nu mai protesta băi coaie
Că te rup iar în bătaie!

11. Cheita Calin Ce mă bați băi boule
Fără jenă, fără gând
Când sunt căzut la pământ ?


Ia, eu bat ca tonomat
Man in white a exclamat
Să-mi alin frustrările
Să-mi descarc ororile
Pe tine, băi fraiere.


12. Vlad Vld “ O, ramai,ramai cu mine ,
Te-am bătut atât de mult !
Ale tale coaste toate

Numai eu știu sa le rup;

In al umbrei întuneric ,
Te-am bătut și te-am gazat ,
Ce te uiți așa la mine ..
Vrei din nou sa te mai bat? “

Cătălin, plutonier !


13. Ghe Marian Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Arde-mi un spray și-un șut în fund

Și coasta-mi fracturează!


14. Emil Bucur Somnoroase batranele
La biserica se aduna,
Vin jandarmii, dau in ele
Noapte buna !









duminică, 13 ianuarie 2019

Despre iubire...

    
    
     Iubirea înseamnă dragoste... Să iubești cu adevărat înseamnă să trăiești pentru celălalt... Să trăiești pentru celălalt înseamnă să îl iubești necondiționat... Să iubești necondiționat înseamnă să iubești o persoană așa cum e, cu tot cu defectele și calitățile ei.
    
     Iubirea implică certuri, încăpățânări, conversații interesante, compromisuri.. Iubirea nu poate fi descrisă în cuvinte, dar poate fi simțită, experimentată și trăită din plin. Să iubești și să fi iubit înseamnă să te lași purtat de acest sentiment fără să aștepți ceva în schimb.

     Atunci când iubești înveți să ierți, să uiți și, mai ales, să nu trădezi. Însă, iubirea înseamnă și suferință, înseamnă și multe lacrimi vărsate pentru persoana iubită. Uneori...iubirea doare, și când simți asta, înseamnă că iubești cu adevărat. Când te îngrijorezi pentru persoana iubită, când ea îți apare în gânduri, când îi simți lipsa...lipsa unei îmbrățișări în doi, lipsa unei mângâieri...înseamnă dor...iubire adevărată.
    
     Ceea ce simți este chiar iubire atunci când tu rămâi cine ești, fără a simți nevoia să te prefaci. Să fi tu însuți este foarte important într-o relație. Iar dacă persoana iubită te acceptă așa cum ești, fără să încerce să te schimbe, cu siguranță te iubește. Să iubești înseamnă să te simți confortabil lângă persoana iubită, chiar și atunci când stați unul cu altul, în tăcere, fără să faceți ceva special.

vineri, 11 ianuarie 2019

Comunicarea didactică - suport în calea succesului școlar


   
     În primul rând să ne întrebăm ce este comunicarea? Comunicarea este definită ca o relație în cadrul căreia se schimbă informații, opinii, idei, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul. Ca și principale tipuri de comunicare enumerăm comunicarea intrapersonală, comunicarea interpersonală, intervievarea, comunicarea în grupuri mici și comunicarea publică. Un rol foarte important în procesul de învățare, ca și în orice comunicare în general, îl reprezintă și aspectele comunicării non-verbale.
    
     În opinia mea, comunicarea didactică reprezintă un suport în calea succesului școlar, aceasta fiind o modalitate eficientă de învățare, deoarece comunciarea conține potențial educativ, însemnând transmiterea de cunoștințe, informații, idei. Comunicarea didactică este o activitate ce pune în relație cadrul didactic și elevul pentru realizarea unor obiective comune. De asemenea, o comunicare adecvată va duce la îmbunătățirea procesului de socializare, de unde poate rezulta creșterea atractivității lecției.
    
     În primul rând, comunicarea didactică are ca obiectiv înțelegerea, educatorul/profesorul având un rol activ. În funcție de modul cum își „joacă” acest rol, poate să fie garantat succesul procesului de învățare. Comunicarea didactică poate avea mai multe scopuri. Ea poate să transmită și să ajute la asimilarea informației, rezolvarea de probleme, formarea unor capacități sau adoptarea unor decizii referitoare la orientarea școlară și profesională.
    
     Un rol important în comunicarea didactică eficientă îl joacă atât precizia și claritatea mesajelor transmise de profesor, cât și utilizarea unui limbaj adecvat și accesibil elevilor. Dincolo de cuvintele în sine și de încărcătura lor informațională, un rol foarte important îl joacă întreaga comunicare non-verbală, în care profesorul ambalează cunoștințele transmise celor care îl ascultă. De asemenea, elevul trebuie să aibă capacitate de concentrare, să fie motivat pentru a învăța și să cunoască limbajele utilizate de profesor. Pentru a aduce elevul la nivelul maxim de concentrare de care el este capabil, profesorul trebuie să știe cum să își ambaleze mesajul, astfel încât să stârnească interes maxim și, mai ales, dorința elevului de a rămâne atent și concentrat pe tema discutată. Discursul didactic vizează învățarea prin înțelegere, având un pronunțat caracter explicativ, de unde și întrebarea profesorului: „Deci, ai înțeles?”.

     În activitatea didactică, elevul cu o implicare înaltă acordă o atenție și o importanță mai mare mesajului transmis de profesor decât cel cu o implicare mai redusă, care nu prea este atent. Foarte mult contează și feed-back-ul, pentru că determină măsura în care mesajul a fost înțeles. Actul de comunicare nu este deplin, nu se realizează dacă nu se produce feed-back-ul. Această componentă reprezintă, mai precis, „răspunsul” elevului, reacția la mesajul transmis de profesor. Profesorul trebuie să fie mereu atent la reacțiile ce vin din partea elevului pentru a putea să își regleze constant toate aspectele comunicării, astfel încât să îl recâștige pe elev dacă atenția acestuia a fost distrasă.

     În al doilea, rând, consider că este important ca profesorul să știe să capteze atenția elevului, să știe să pătrundă în sufletul și mintea elevului, să știe să își câștige și să își mențină autoritatea. Dacă profesorul stârnește interesul elevului pentru obiectul de studiu, fără a forța lucrurile, obiectivul va fi atins. În cazul în care apare conflictul în mediul școlar, acesta trebuie neapărat negociat, încercând să se ajungă la o soluție acceptabilă pentru ambele părți, atât pentru profesor cât și pentru elev. Scopul nu este neapărat ca elevul să devină supus prin forța autorității profesorului și astfel doar să joace rolul persoanei care a înțeles, fără a asimila cu adevărat ceea ce trebuia să asimileze. Scopul ar trebui să fie ca elevul să fie sincer interesat să primească informațiile venite din partea profesorului, să descopere tot ceea ce acesta îi prezintă, să asimileze informația și să o înțeleagă exact așa cum trebuie ea înțeleasă.
    
     În situația în care se nasc eventuale apariții a unor divergențe de opinii sau poate chiar neînțelegeri, trebuie evitată intensificarea disputelor pentru că asta ar lucra împotriva scopului definit anterior. Însă, întotdeauna, cheia rezolvării situației se află la profesor, pentru că el este cel care deține controlul și autoritatea. Atâta timp cât profesorul poate aplana conflictul, fiind o persoană implicată, de bună credință și capabilă să asculte activ, cooperând cu elevul, rezultatul va fi unul satisfăcător. Atât profesorul, cât și elevul trebuie să discute deschis despre posibilele probleme, fiecare trebuie să își prezinte punctul de vedere și să încerce să evite redundanța și, poate cel mai important, să evite să atace sau să se retragă.

     De asemenea, comunicarea didactică reprezintă un mod de a atinge succesul școlar fiindcă maniera în care comunică profesorul, cum reușește să capteze atenția elevului și să câștige încrederea lui, fascinându-l chiar prin modul în care își construiește argumentația, depinde dacă elevul va fi sau nu va fi atent toți anii de studiu. Profesorul trebuie să fie obiectiv în relația cu elevul, mai ales atunci când este vorba despre evaluare, trebuie să fie exigent și să impună respect, inclusiv prin ținuta sa vestimentară, prin vocabularul folosit și comportamentul său în general.
    
     În concluzie, comunicarea didactică reprezintă un suport în calea succesului școlar pentru că de modul cum își calibrează profesorul toate aspectele comunicării în cadrul procesului didactic, depinde nivelul de interes pe care îl stârnește elevului. Pe cale de consecință, cu cât acest interes este mai ridicat, cu atât este mai garantat succesul actului didactic. Sper că v-a plăcut! :)