Capcanele autoritarismului și permisivității excesive

 

     
     Există tot felul de teorii despre cum să crești un copil. Părinții pot adopta un stil autoritar, prietenos, distant ori permisiv. Când vine vorba de educație, unii părinți aplică ceea ce au văzut în propriile case atunci când erau ei înșiși copii. Alții preferă să apeleze la sfaturile prietenilor mai experimentați. Unii citesc cărți sau articole despre cum să fi un bun părinte. Cu toate acestea, nimeni nu deține răspunsuri universal valabile. Psihologii și alți specialiști în științe sociale au reușit totuși să traseze câteva stiluri de educație care dau, până la urmă, roade. Însă doar aplicându-le combinat veți avea șanse reale să creșteți copiii ce vor deveni mai târziu adulți responsabili.

     Stilul autoritar - părinții autoritari încearcă să dețină permanent controlul asupra copiilor lor. Acești părinți stabilesc reguli stricte de comportament în încercarea de a menține ordinea și disciplina și nu-și arată prea adesea afecțiunea față de cei mici. De multe ori sunt foarte critici la adresa copiilor atunci când aceștia din urmă nu reușesc să se ridice la standardele impuse. Părinții le spun copiilor ceea ce își doresc de la ei, le cer să fie supuși și de cele mai multe ori nu le oferă celor mici alternative și nu le explică de ce le cer un anumit lucru. În cazul în care copilul pune întrebări, un părinte autoritar ar putea răspune: „Fiindcă așa trebuie!”, „De-așa!”.

     Stilul permisiv - aceștia sunt opusul părinților autoritari. Ei cedează aproape întotdeauna în fața copiilor, iar micuții nu ezită să preia controlul. Părinții permisivi vor instaura foarte puține reguli sau vor renunța total la ele. Oricum, copiii nu-i vor asculta niciodată. Indiferent de comportamentul celor mici, au tendința de a fi calzi și apropiați și de a accepta tot ce vine dinspre năzdrăvani, fie că e o faptă bună sau o trăznaie. Părinții permisivi își îndeamnă copiii să facă singuri alegeri, chiar dacă aceștia nu au uneori capacitatea de a alege ceea ce e bine. De multe ori se simt depășiți de situație sau pur și simplu aleg să nu se implice.

     Stilul democratic - este genul ideal de educație. Acești părinți își ajută copiii să devină responsabili cu privire la faptele lor. Ei vor avea așteptări realiste de la cei mici și le vor explica întotdeauna copiilor de ce le cer una sau alta. Le vor supraveghea îndeaproape comportamentul și vor interveni în momentul derapajelor. Atunci când vor greși, copiii părinților democratici vor fi certați pe un ton blând, afectuos. De exemplu, dacă micuțul a lasat jucăriile în mijlocul camerei, părintele democratic îl va ruga să le strângă pentru că „Cineva s-ar putea împiedica de ele și s-ar putea răni”. Pe măsură ce copiii vor crește, un astfel de părinte va încerca să-și implice copiii în treburile curente din gospodărie și îi va întreba: „Cine dorește să dea cu mopul în bucătărie?”, „Cine vrea să ducă gunoiul?”.